Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

CARE NU MAI VREA SĂ BEA - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CARE NU MAI VREA SĂ BEA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 45 pentru CARE NU MAI VREA SĂ BEA.

Petre Ispirescu - Cele trei rodii aurite

... p-aici pe unde nu se vede pasăre cu aripioare, dar încămite om cu picioare? - Mamă, zise fiul de împărat, caut cele trei rodii aurite; nu știi d-ta încotro se pot afla? - Nu știu, dragul mamii, nici n-am auzit până acum de așa minune, dară poate soru-mea știe, care șade puțin mai departe de aici; de ai curaj mai mergi, poți o întrebi pe dânsa. N-așteptă -i zică de două ori, și o tuli într-acolo repede și merse, și merse, cale lungă neumblată, până ce dete de o altă colibă ... i mulțumi și-i dete și ei câte ceva, plecă se întoarcă la împărăția tatălui său. Pe drum, ce-i veni lui, văzând că nu mai poate răbda, scoase cuțitașul și tăie una din rodii, ca guste și se încredințeze de bunătatea lor. Când, ce vezi? Deodată iese din rodie o fată, ca o zână de frumoasă, și îndată începu a striga cu glas mângâios: - Apă, apă, că ... de lângă fântână, și îi zise -l aștepte acolo până se va întoarce de la tatăl său cu cară împărătești și cu călăreți, ca

 

Alexei Mateevici - Primejdia

... îi ducea banii pe jumătate de an. Era el om cu frica lui Dumnezeu, citea scriptura și s-amăgească pe cineva, ori asuprească, ori, zicem, — că ce nu se întâmplă? — jefuiască — asta Doamne ferește; și tare-l mai iubeau țăranii și, când trebuia cineva trimis la oraș, la stăpânire ori cu banii, apoi pe dânsul îl trimiteau. Era el om mai dihai decât alții, dar, -mi fie iertat, era de cei cam cu toane. Îi plăcea -și ude câteodată gâtul. Când se întâmpla treacă pe lângă vreo crâșmă, apoi nu era chip intre și nu bea un păhăruț — ș-apoi nu te ducă Dumnezeu! Știa el păcatul ista și, când ducea banii obștești, apoi ca n-adoarmă, ori nu cumva -i scape, întotdeauna mă lua pe mine ori pe soră-mea Anicuța. -ți spun drept, la toată familia noastră ne place rachiul. Eu-s cu știință de carte, am muncit șase ani la oraș la un magazin ... vin de cel dulce. Au tras ei pe bani străini o beție bună cu cântece. Au băut, au băut și iarăși au trimis femeia, ca bea, vasăzică, necontenit,

 

Anton Cehov - Primejdia

... îi ducea banii pe jumătate de an. Era el om cu frica lui Dumnezeu, citea scriptura și s-amăgească pe cineva, ori asuprească, ori, zicem, — că ce nu se întâmplă? — jefuiască — asta Doamne ferește; și tare-l mai iubeau țăranii și, când trebuia cineva trimis la oraș, la stăpânire ori cu banii, apoi pe dânsul îl trimiteau. Era el om mai dihai decât alții, dar, -mi fie iertat, era de cei cam cu toane. Îi plăcea -și ude câteodată gâtul. Când se întâmpla treacă pe lângă vreo crâșmă, apoi nu era chip intre și nu bea un păhăruț — ș-apoi nu te ducă Dumnezeu! Știa el păcatul ista și, când ducea banii obștești, apoi ca n-adoarmă, ori nu cumva -i scape, întotdeauna mă lua pe mine ori pe soră-mea Anicuța. -ți spun drept, la toată familia noastră ne place rachiul. Eu-s cu știință de carte, am muncit șase ani la oraș la un magazin ... vin de cel dulce. Au tras ei pe bani străini o beție bună cu cântece. Au băut, au băut și iarăși au trimis femeia, ca bea, vasăzică, necontenit,

 

Ion Luca Caragiale - Leac de criză

... economică și finanțiară, care ne bântuie de atâta vreme fără s-avem speranță a scăpa așa de curând, cu atât mi se lămurește mai bine amintirea lucrurilor de, pe vremea războiului din urmă ruso-româno-turc. N-am pretenția pricep economia politică și, prin urmare, nu voi căuta fac vreo paralelă între starea actuală economică și starea în care se afla țara noastră până în ajunul marelui război. Știu însă că lumea toată ... maladeț! că de mult nu i-am mai văzut! Am înțeles îndată cu câtă nerăbdătoare dragoste aștepta neica Matache pe pravoslavnicii noștri amici și, ca -i fac plăcere, i-am răspuns: — Apoi, nene Matache, îi așteptăm; mult-mult peste vreo patru-cinci zile trebuie -i vedem. — te-auză Maica Precista!... Apoi nici nu mai mergea, domnule!... Ne prăpădeam de tot!... vezi dumneata ce-o curgă peste câtăva vreme în Bucureștiul ăsta pârlit: lapte și miere drăguță! Mai nainte de cinci zile, primele regimente rusești au apărut. Întâi, veneau câte puține, apoi din ce în ce mai ...

 

Iacob Negruzzi - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)

... mele Când spre odihnă ochi-mi închid. De când pe dânsul eu l-am văzut, Liniștea vieții, ah! am pierdut! III Dacă Ursita încântătoare Ar vrea vreodată -l dobândesc, O fericire alta mai mare Nu pot pe lume mai doresc. Ah! lânga dânsul ar fi un trai Mai bun, mai dulce decât în rai! ARGHIRIȚA (apărând) Sărmănică, sărmănică!... ZULNIA Mătușica? ARGHIRIȚA N-am bucurie, te-am pierdut. Acum înțeleg eu fantasiile tale, cura d-tale ... rural este discreția serviciului zilnic: scrisorile loco se ridică dimineața până-n ziuă. (iese.) ZULNIA Ei da, mătușică. De vreme ce știi, de vreme ce nu-ți mai pot ascunde nimica, trebuie -ți spun tot, te fac -nțelegi. ARGHIRIȚA Ce -nțeleg! ce vrei -nțeleg, decât că ești o copilă naivă, o neroadă, o nebună! ZULNIA Dacă sentimentul... ARGHIRIȚA Taci cu sentimentul. Parcă numai d-ta știi ce-i ... și paraleul meu, un nerod! ZULNIA Frumos! ARGHIRIȚA Ah! ZULNIA Mândru! ARGHIRIȚA Ah! ZULNIA Sentimental! ARGHIRIȚA Brutal, senzual, desigur un marțafoi! ZULNIA Delicat, duios!... O mă iubeasca, o -mi fie credincios, supus. ARGHIRIȚA Credincios, supus, niciodată nu spera! ZULNIA Sunt sigură... ARGHIRIȚA Ai ...

 

Ion Luca Caragiale - Hatmanul Baltag (Caragiale-Negruzzi)

... mele Când spre odihnă ochi-mi închid. De când pe dânsul eu l-am văzut, Liniștea vieții, ah! am pierdut! III Dacă Ursita încântătoare Ar vrea vreodată -l dobândesc, O fericire alta mai mare Nu pot pe lume mai doresc. Ah! lânga dânsul ar fi un trai Mai bun, mai dulce decât în rai! ARGHIRIȚA (apărând) Sărmănică, sărmănică!... ZULNIA Mătușica? ARGHIRIȚA N-am bucurie, te-am pierdut. Acum înțeleg eu fantasiile tale, cura d-tale ... rural este discreția serviciului zilnic: scrisorile loco se ridică dimineața până-n ziuă. (iese.) ZULNIA Ei da, mătușică. De vreme ce știi, de vreme ce nu-ți mai pot ascunde nimica, trebuie -ți spun tot, te fac -nțelegi. ARGHIRIȚA Ce -nțeleg! ce vrei -nțeleg, decât că ești o copilă naivă, o neroadă, o nebună! ZULNIA Dacă sentimentul... ARGHIRIȚA Taci cu sentimentul. Parcă numai d-ta știi ce-i ... și paraleul meu, un nerod! ZULNIA Frumos! ARGHIRIȚA Ah! ZULNIA Mândru! ARGHIRIȚA Ah! ZULNIA Sentimental! ARGHIRIȚA Brutal, senzual, desigur un marțafoi! ZULNIA Delicat, duios!... O mă iubeasca, o -mi fie credincios, supus. ARGHIRIȚA Credincios, supus, niciodată nu spera! ZULNIA Sunt sigură... ARGHIRIȚA Ai ...

 

Nicolae Gane - Agatocle Leuștean

... ca vorbesc în treacăt de aceste cusururi, voi zice că nu era leneș de acei care șed numai pe canapele și cască toată ziua. Nu! Era vioi, îi plăcea umble și se primble, însă numai de petrecere, fără treabă și fără datorii. Dușmanul lui cel mai mare era condeiul și adormitorul cel mai sigur, cetitul. Astfel nici a putut stea mult timp în slujbele ce a ocupat rânduri, rânduri, și, fiindcă după toate căutările, n-a putut găsească o slujbă în care nu fi fost silit a scrie și a ceti, de aceea la urmă a și renunțat la cariera de lefegiu ... care făcea de obicei partida de preferans, și, ferească Dumnezeu -l fi dat vreunul de sminteală sara la ora hotărâtă, sau, odată întruniți, nu se fi jucat pe noapte după regula lui Melhisedec, cum zicea el, că se făcea foc. Greșală nu se încăpea la joc; de altfel, vinovatul era pus în rândul mazetelor și cârâiturile curgeau gârlă în capul lui. Ca

 

Ion Luca Caragiale - La conac

... în timp ce băiatul a strâns banii, i-a legat și a vârât adânc legătura în sân: - Cu mine joci tu, mă! țângăule mucos? Și-i arde părintește două palme strașnice. - Altădată nu te mai apuci joci cu oameni bătrâni, dacă nu știi juca! Ia-ți acu banii și pleacă degrabă la boierul... Uite... mai ține doi lei de parale, ai ce mânca pe drum. - Sărut mâna! În câteva clipe, băiatul e călare... - Ei! ce stai? nu pleci? - ...Unchiule, -ți faci pomană, nu spui taichii, că mă omoară! - Dacă te faci băiat de treabă, nu-i spui. - Mă fac... sărut mâna! Și flăcăul dă călcâie buiestrașului. - Mă! strigă după el unchiul. Ia seama, că te ia dracul dacă te mai ... stând rezemată de un stâlp al prispei, se uită lung după călăreț. El apleacă bărbia-n piept, strânge scurt zăbala și îndeamnă calul la iuțeală. Vrea și el se uite odată înapoi, dar a apucat cotească la dreapta pe după movila bisericii, și prispa conacului nu se ...

 

Petre Ispirescu - Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte

... mătase; apoi se așezară pe iarba fragedă, la umbra unui copaci mare. Aci se puseră a cugeta și a sfătui cum înceapă vânătoarea. Ei, nici una, nici alta, voiau vâneze tot lighioni sălbatice. Păsărelele, cari alergau împrejurul lor și se puneau pe crăcile copaciului, nici nu le băgau ei în seamă; lor, le era milă -și puie mintea cu ele; dară le plăcea le asculte ciripind. Păsărelele parcă băgaseră și ele de seamă una ca aceasta, și nu se sfiau, ba încă cântau de se spărgeau; iară privighetorile trăgeau la geamparale numai din gușe, ca fie mai dulce cântarea lor. Și așa, stând ei aci și sfătuindu-se, pe fiul împăratului îl apucă o moliciune de nu putea sta în sus și își lăsă capul în poala lui Siminoc, rugându-l -i caute nițel în cap, până va aromi el. După ce îi căută ce-i căută, Siminoc se opri și zise: - Ce este asta din ... luat rămas bun de la Siminoc, i-a zis: - Na, frate Siminoc, batista asta. Când vei vedea pe dânsa trei picături de sânge, știi că sunt mort. - -ți ajute Dumnezeu, frate Busuioc, ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Poveste (Delavrancea)

... — Tata a plâns că m-a usturat pe genunchi, și mama a plâns că are ochii roșii. Acum nu mai aveau ce zice și începeau râdă, mormăind, ca nu se audă unul pe altul. — Ce nătâng (sau ce nătângă), de azi înainte nu mai plâng, că plânsul nu e de-a bună... Așa au petrecut ei mulți ani, până când domnița a început a nu mai fi mică și barba împăratului de până la brâu i-a trecut peste genunchi. Și două lucruri necăjeau pe împărat: că nu-l mai răbdau puterile -și joace copila pe genunchi ș-apoi că prea se făcuse frumoasă din cale-afară. — Unde -i găsesc eu potrivă, zicea împăratul toată ziulica, dând cu toiagul de colo-colo o pietricică pe care cășuna în neștire. Și două lucruri necăjeau ... nepot și o nepoată, frumoși ca domnița ei? De se întâlneau, ea cu el, fiecare cu focul lui, se înțelegeau din ochi, deși abia se mai vedeau, și cu glas uscat se luau iute la harță, parc-ar fi fost necăjiți unul pe altul. — Ei, ce mai ai și astăzi? — Măria-ta ce ai? — Ce am, ale pustii de bătrâneți. Nu ...

 

George Coșbuc - Un pipăruș modern

... prinde acul, De ce -l prindă? Prindă-l dracul! Prin casă-i nor întreg de fum, Prin oale nu-i nimic acum Și-apoi— fim mai scurți și repezi, Achim e singur, stă ca-n drum, Și dinții lui pocnesc de străpezi, Dar nu pocnesc c-așa li-e firea, Ci foamea aduce pocnirea. „Nu-i modru, nu! De ce stau par? Își zice, el: Ce dracu-i asta? Mă duc ca -mi găsesc nevasta;— Mă duc, duc, zău! Plec astăzi chiar!“ El își tocmește deci opinca Și pleacă-n țări după Savinca. P ... i-a fugit. — „Ba draci! îi zice pe loc sfântul, Îndată ce-auzise tot, Ba draci! Cu tine-n cârcă pot -ncungiur mâne tot pământul! Dar facem mai întâi prinsori, Auzi! Te port pe cer și nori, Cât da-voi pară din potcoavă, Iar tu -mi spui, dar fii drac, -mi spui vro glumă și vro snoavă Că snoavele de tot îmi plac! Primești? De cumva nu te-oi duce,

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...